Focaccia, spun italienii, era consumată încă din vremurile Romei Antice – Panis Focacius, i se spunea, și era o turtă coaptă pe vatră. E un fel de aluat de pizza sau de pâine, cu o consistență specifică, rezultatul unui proces lung de dospire și al unor ingrediente simple și de calitate. Oamenii din regiunea Liguria, din Genova, au făcut-o faimoasă în zilele noastre. Vă povestesc despre focaccia genoveză și focaccia cu brânză de Recco.
Focaccia era masa lucrătorilor din portul genovez, apoi a devenit specialitate servită la diferite ceremonii, astăzi e o gustare simplă, numai bună de îmbucat în drum spre plajă. Se face, în principiu, cu făină, ulei de măsline extravirgin, sare, malț sau miere, drojdie de bere proaspătă și apă – aceasta este rețeta originală a focacciei genoveze, a cărei preparare e estimată la câteva ore bune, pentru că aluatul trebuie lăsat la dospit.
Simplă, alteori cu ceapă, măsline, roșii, mortadella, rozmarin sau alte ingrediente, Focaccia trebuie să ți se topească în gură, să fie înaltă cam de un deget – unul-doi centimetri și să aibă denivelări, acele găuri, să le spunem ochi, musai stropiți din belșug cu ulei de măsline aromat și cu sare! Trebuie să fie moale, dar nu gumoasă, și în același timp crocantă, să ți se sfărâme în gură. Și sfatul, ca să-i simți mai bine savoarea, este să o guști… cu capul în jos!
Unii o recomandă cu un pahar de vin alb lângă, alții chiar cu capuccino sau lapte la micul-dejun.
În fotografie vedeți o focaccia specială, umplută cu brânză, pe care am gustat-o și o puteți gusta în Alassio, Liguria, în restaurantele de pe malul mării. Este celebra focaccia cu brânză de Recco, subțire, moale, dar pe alocuri ușor crocantă și scăldată în ulei de măsline aromat. Este preparată cu o brânză proaspătă tipică din aceea zonă, numită ”prescinsêua” sau ”cagliata”.
Focaccia poate fi însă găsită și în alte regiuni ale Italiei, de exemplu în Puglia, la Bari, unde se prepară cu roșii ori cartofi, sau la Roma – Pizza Bianca, în diferite variațiuni ale rețetei și sub diverse denumiri. Există inclusiv focaccia în varianta dulce.
Revenind la cea originală și regiunea Liguria, dacă ajungeți pe aici, vă previn: italienii fac glume și scenete pe seama antipatiei și a lipsei de politețe de care dau dovadă „ligurii” în raport cu turiștii care îi vizitează, pe principiul „Lasă-ne banii și dispari…”.
În ciuda renumelui, am întâlnit oameni amabili, regiunea, cu celebrele Cinque Terre – satele colorate de pe riviera Liguriei care fac parte din patrimoniul UNESCO, cu Genova, Alassio și Sanremo, este deosebit de frumoasă, iar mâncarea și vinurile sunt delicioase.
Vizitați-o și cereți neapărat o „fügassa”/ „a fügassa”, cum se numește focaccia în dialectul local!