Erice este o mică localitate din Sicilia, Provincia Trapani, care se află pe lista celor mai frumoase sate din Italia. Este una dintre acele localități tipice italiene de film. Fermecătorul sat medieval este tot pavat cu piatră și te întâmpină cu mici biserici, un castel construit pe ruinele unui templu – Castelul lui Venus, palate istorice, patiserii care par desprinse din alte vremuri, magazinașe de familie, unde bunicii lucrează alături de nepoți, gelaterii premiate și restaurante unde te poți delecta cu bucătăria locului.
Merită să străbați toate serpentinele, pe drumul până sus în Erice, doar pentru panorama superbă asupra Mării Tireniene de care ai parte odată ajuns la destinație. Sau plimbarea cu telecabina, din Trapani, până în Erice.
O așezare istorică fascinantă odinioară pentru mulți, de la poeți la împărații romani, Erice rămâne fascinantă pentru vizitatori în zilele noastre. Este cunoscut ca orașul de pe munte sau orașul celor 100 de biserici. Nu le-am numărat, pare-se că nu sunt chiar atâtea, dar oricum sunt cu zecile, la vedere sau ascunse, simple și în același timp deosebite: Catedrala Santa Maria Assunta sau la Chiesa Madre din Erice – maiestuosul Duomo Reale, cu Turnul lui Frederic al III-lea de Aragon, Rege al Siciliei, Chiesa di San Cataldo, de pe vremea normanzilor, Chiesa din San Giuliano, cunoscută pentru ”Tainele” sale, grupuri statuare care prezintă ultimele ore din viața lui Iisus pe pământ, bisericile dedicate Sf. Caterina și Sf. Ursula, care datează de pe la 1300-1400, bisericile Sf. Martin, Sf. Abate Anton, Sf. Ioan Botezătorul și lista poate continua.
Erice îți oferă visul unei călătorii în timp, printre biserici antice, mănăstiri, clopotnițe, străzi și case din piatră, pe cărări înguste, dar încărcate de istorie, cu farmecul mării la orizont și miros de pin, eucalipt și migdale. Și trebuie să guști din deserturile cu migdale care se pregătesc aici, încă din Evul Mediu – atunci erau preparate în interiorul mănăstirilor, de aici și numele lor, „dolci di badia”.
Castelul normand – castelul lui Venus se înalță martor al trecerii timpului, în cel mai înalt punct al Muntelui Erice. Iar din grădinile Balio de sus poți admira panorama care îți taie răsuflarea.
Ca un lucru inedit, Erice este uneori învăluită într-un nor de ceață, ceea ce creează o atmosferă fermecătoare și plină de mister. Această ceață este numită de ericini, cum se numesc oamenii locului, “l’abbraccio di Venere”, adică „îmbrățișarea lui Venus”, zeița frumuseții, a iubirii și a fertilității din mitologia romană. Afrodita la greci sau Astarte în vremea fenicienilor. În curtea castelului ar fi fost cândva templul închinat lui Venus Erycina, dar astăzi vizitatorii mai pot vedea în Erice doar fântâna unde potrivit legendelor s-ar fi scăldat zeița.
Dacă vreți o clipă de relaxare până să ajungeți acolo, vă puteți opri să savurați o cafea în piațeta centrală din Erice – Piazza della Loggia.
De savurat în Erice
Bucătăria siciliană e minunată. Puteți savura un arancino în fugă, un bulgăre de orez umplut cu carne măcinată și mazăre sau cu brânză și prăjit, sau vă puteți așeza la masă. Preferatul meu, pe care îl găsiți mai ales în zona Trapani, este cușcușul cu pește – Couscous alla Trapanese.
Iar dacă aveți mai mult timp la dispoziție, puteți urma și un curs de gătit în Erice. De exemplu, puteți pregăti pastele tipice ale locului – „busiate” se numesc, sunt un fel de paste scurte și învârtite, delicioase cu Pesto alla Trapenese, adică un sos cu roșii, migdale, busuioc, brânză pecorino, usturoi, ulei de măsline, sare și piper. Sau poate cel mai celebru dulce sicilian – cannoli cu ricotta și coajă de portocală sau pepite de ciocolată.
Și tot la capitolul deserturi, vă recomand să încercați, în Erice, prăjiturelele cu cedru și migdale pregătite după rețetele călugărițelor, Genovezele cu cremă de vanilie, care se servesc neapărat calde, și turta lor dulce – turtițe delicioase pe care ei le numesc „mustazzoli / mostaccioli”, care, la fel, odinioară erau pregătite în mănăstiri și erau servite îmbibate într-un vin licoros: Zibibbo, Passito sau Marsala. ”Mustăcioarele” sunt un dulce tipic sicilian, pot fi mai aspre, dure sau mai fragede, condimentate sau mai puțin parfumate, dar cele din Erice ne-au plăcut în mod special, pentru că sunt moi și aromate.
Găsiți toate aceste bunătăți, realizate după rețete transmise din generație în generație, în patiseriile artizanale din Erice. Și găsiți sigur și o sticlă de vin dulce și aromat de-al locului. Vă pot recomanda o patiserie istorică – La Pasticceria Maria Grammatico și vă pot dezvălui că își expediază bunătățile în toată lumea, dacă vi se face poftă!
Pentru înghețată, treceți pe la Gelateria Liparoti, unde puteți savura biroșa cu granita sau înghețata artizanală, cu parfum de Sicilia, cu fistic, migdale de Avola sau coajă de portocală confiată. Noi am mâncat aici cea mai bună înghețată de vanilie și căpșuni, combinația preferată a fetiței mele.
Nu degeaba se autointitulează cei de la Liparoti „ricercatori di gusto”, adică cercetători ai gustului! Fac înghețată cu ingrediente naturale și de calitate, cu fructe cultivate în zonă – aveau granita cu smochine, cu kaki, dude și struguri sau, fresh și perfectă pentru vremurile călduroase, cu țelină, mentă și lămâie!
Sicilia are o tradiție cu ceramica, așa că, plimbându-vă pe străduțele din Erice, veți da peste multe produse din ceramică, o alegere bună dacă doriți un suvenir – farfurii în culori vii, vaze și vase, globuri sau bijuterii.
La capitolul minusuri: sistemul de parcare – automatele pentru plătit parcarea nu funcționau când am fost noi în Erice, o problemă recurentă am înțeles de la localnici, și erai invitat să descarci o aplicație pentru a plăti staționarea, aplicație, la fel, nefuncțională. După ce am încercat mai multe automate și ne-am luptat cu tehnologia, ne-am lăsat păgubași… La întoarcere, unii ne-am trezit cu amendă în parbriz, alții ba, pe criterii doar de ”controlorii” locului știute.
Dar, Erice este o perlă a Siciliei și vă recomand cu drag să o treceți pe lista de vizitat dacă ajungeți pe insulă!
