Un răsfăț de încercat măcar o dată în Budapesta este o vizită la Café Gerbeaud. Poate umbrită de magnifica New York Café din capitala ungară, Gerbeaud este una dintre cofetăriile faimoase ale Europei. Funcționează de la 1858!
Cafeneaua istorică din Piața Vörösmarty îți oferă ocazia să admiri decoruri clasice majestuoase, mobilier din lemn, marmură și candelabre de cristal, dar mai ales să te delectezi cu deserturile casei în aceast atmosferă elegantă care pare desprinsă din alte vremuri. Cele ale încântătoarei Sissi, Elisabeta a Austro-Ungariei, Împărăteasa Austriei şi Regina Ungariei.
De altfel, există inclusiv un desert Sissi, cu vanilie, mousse de ciocolată albă, violete confiate, jeleu și o violetă-cremă din fructe de pădure. Legenda locului spune că Sissi însăși și chiar Franz Liszt ar fi frecventat saloanele de la Café Gerbeaud.
În fața vitrinei e greu de ales – Doboș, Esterházy, Sacher, Somlói, prăjituri cu ingrediente de calitate, ornate și tăiate perfect, cu ciocolată, cu zmeură, fistic sau rubarbă, macarons, baigli cu mac sau nucă, limbi de pisică multicolore, bomboane de ciocolată neagră cu vișine și coniac, drajeuri cu pălincă de caise, înghețată artizanală… Lista tentațiilor este lungă.
Am optat pentru prăjitura care poartă numele localului și a maestrului patiser care l-a făcut celebru, Émile Gerbeaud – straturi cu gem de caise, nucă și glazură de ciocolată, preparată în continuare după rețeta originală, plus câteva macarons pentru cea mică. Toate au fost foarte bune, la fel și ouăle cu șuncă pe care le-am mâncat la micul dejun și cafeaua.
Prețurile sunt piperate, diferă mult prețul unui dulce consumat la fața loculului față de unul luat la pachet. Este cam dublu, adică o prăjitură consumată la Gerbeaud costă aproximativ 50 de lei. Iar dacă alegi să consumi în cafenea plătești și o taxă de serviciu de 15%, ceea ce face ca unii vizitatori să considere locul o capcană pentru turiști, dacă te uiți peste recenziile din online.
Că își merită sau nu banii – aștept să îmi spuneți părerea voastră!
Eu cred ca este o experiență de încercat, pentru că Gerbeaud vine cu o poveste, cea a unui brand creat din pasiune, este despre naționalizare, privatizare, inovație și capacitatea de a se reinventa.
Cel care a înființat cafeneaua-cofetărie, în urmă cu aproape 170 de ani, a fost Kugler Henrik. Pe atunci, torturile luate la pachet reprezentau o inovație, iar bunătățile sale s-au bucurat de succes. Nu avea moștenitori, așa că l-a luat alături de el pe talentatul maestru cofetar Émile Gerbeaud, din Elveția, care a extins afacerea, inclusiv cu o fabrică de ciocolată, și a dus-o la un alt nivel.
Noutățile propuse de Gerbeaud s-au bucurat de succes, iar acesta a câștigat apreciere la nivel internațional. Compania avea să devină mai târziu a sa și a familiei sale. Iar cafeneaua – un loc de întâlnire pentru elita maghiară sau un loc unde să te faci văzut.
Afacerea a fost însă confiscată în timpul regimului comunist, și-a schimbat pentru câteva decenii numele și de-abia cu începere din 1984 avea să strălucească din nou sub numele de Gerbeaud. A urmat apoi privatizarea. Compania a fost cumpărată de omul de afaceri german Erwin Müller. Astăzi, afacerea este deținută de Katalin Pintér și familia ei.
Grupul Gerbeaud deține, pe lângă celebra cofetărie, si două restaurante: Onyx, primul din Budapesta care a obținut două stele Michelin, astăzi devenit Onyx Műhely, un loc de inovație și experiment culinar, unde oaspeții împart o masă mare comună și interacționează cu cei care prepară mâncarea, și restaurantul Émile din Buda.
Dacă vreți să vă delectați cu un dulce la Café Gerbeaud, vă recomand să mergeți dimineața în weekend, ca să evitați cozile la intrare.
Această cafenea istorică face inclusiv home delivery în Budapesta.
Gerbeaud are astăzi și o filială în Tokyo. Iar pe masa japonezilor au ajuns nu doar Doboșul, ci și gulașul unguresc.
