Nu puțini dintre noi ne întoarcem acasă nu doar cu amintiri frumoase, ci și cu kilograme în plus după vacanță, iar dacă mai și călătorim des și introducem elemente ”exotice”, să spunem, în alimentația noastră, riscăm să vedem schimbări semnificative și la cântar și la nivel de digestie.
Cum procedăm cu copiii – facem educație alimentară în vacanță? Le facem poftele și mâncăm ce rămâne în farfurie de la ei?
Vedeți în continuare ce recomandă medicul, pentru că am povestit despre toate, pe larg, cu Dr. Raluca Pavlișan.
Vă întreb direct – cum facem să nu ne îngrășăm atunci când mergem în vacanță? Ce fel de conduită ar trebui să adoptăm?
Unii preferă vacanțele all-inclusive, alții nu, dar nu pot rezista tentației atunci când văd fel de fel de bunătăți, poate și bem un pahar de vin în plus, poate nici nu ne mișcăm suficient, pentru că plecăm cu gândul să ne relaxăm… și așa apar kilogramele extra.
Aș spune că primul gând ar fi să ne setăm că mergem în vacanță și nu că suntem la dietă. Pe de altă parte, pacienților care îmi trec pragul cabinetului, încerc să le explic din start ideea că ceea ce fac ei, prin recomandările primite, este pentru a avea un stil de viață sănătos și ceea ce primesc NU este neapărat o dietă, căci cuvântul dietă te duce cu gândul la o groază de restricții și, deopotrivă, că atunci când termini dieta, termini anumite restricții.
Dar, să revenim la întrebare: cred cu tărie că cel mai important în toate este statusul nostru mental și că de acolo pleacă toate. Așadar, daca vom avea setat faptul că mergem să ne relaxăm, pe de o parte, dar este important să rămânem sănătoși, cu siguranță va interveni la un moment dat un proces de conștientizare, în care practic vom face alegeri mental potrivite pentru o mai bună sănătate a noastră , dar ne vom și permite să gustam din diverse preparate necunoscute pentru noi, dar în cantitate mai mică – pentru că însuși cuvântul a gusta presupune a lua puțin dintr-o mâncare sau un preparat, pentru a-i simți gustul.
Pe de altă parte, dacă avem setat în minte că avem posibilitatea de a gusta sau chiar a ne permite să mâncăm un preparat altfel intrat pe o listă de restricții, lucrurile se vor desfășura mai bine.
Eu recomand ca, dacă sunteți în cuplu, să alegeți preparate diferite, astfel încât să vă permiteți să gustați și să împărțiți cu partenerul vostru, iar atunci când gustăm, mai ales preparate dulci, să o facem foarte aproape de una din mesele importante ale zilei și nu la mare distanță de aceasta. Astfel nu vom permite să apară creșteri bruște ale glicemiei, care se vor solda cu apariția la scurt timp a unei noi senzații de foame, descărcări mai mari de insulină, o creștere a acidității gastrice și consumul a mai multă mâncare decât v-ați propus, ceea ce va duce practic la depunere în greutate.
Așadar, pana la urmă alegerile vor ține mult de felul în care decidem să mâncăm anumite preparate – momentul optim și cantitatea, și nu de preparatul în sine, aspect care te dezleagă fizic și mental de cuvântul ”interdicție”.
Tot ca o recomandare, atunci când mă aflu în fața unui cuplu cu copii, fie ei mici sau mari, este să fiu atent/ă la copilul meu de-a lungul anului și să nu încerc educația în vacanță – eventual, să setez de-a lungul anului un set de reguli care se aplică familiei atunci când are loc o masă în exteriorul casei. Evident, reguli care să nu impună restricții excesive.
Pe de altă parte, cunoscându-mi copilul, ca părinte, voi ști și ce alegeri culinare și ce număr de porții comand eu, ca adult responsabil al familiei, astfel încât să nu apară risipa sau un surplus de mâncare ce va fi consumat, de cele mai multe ori, de către adult – aspect valabil în speță la familiile cu copii mici -, și deopotrivă să ne bucurăm cu toții la masă.
Nu funcționează și frustrează educația restricțională efectuată în timpul unui concediu, atât copilul, cât și adultul, care realizează că de foarte multe ori copilul nu se poate supune restricțiilor impuse, aspect care de altfel este normal, atâta timp cât ele vin doar în vacanță, dar nu se aplică niciodată, sau foarte rar, în afara acesteia.
Ne strică vacanța dieta sau nu? Bineînțeles, vacanța nu strică nimic, e vorba de cum ne comportăm și cum ne setăm noi… Ce ați observat din lucrul în cabinet, din interacțiunea cu oamenii care se află într-un program, care urmează sau încearcă să urmeze o anumită dietă?
Important este, în tot acest proces, să vii în cabinetul medicului nutriționist sau al nutriționist-dieteticianului cu mult înainte de a merge într-o vacanță, mai ales dacă ai probleme legate de greutate și modificări ale parametrilor biologici în sânge. Doar astfel îți dai posibilitatea să te cunoști pe tine și să îți cunoști deopotrivă organismul și reacțiile tale în diferite ipostaze în care aplici noul stil de viață și astfel să înțelegi cum funcționezi tu în fața tentațiilor și ce masuri vei putea să adopți.
Este practic ceea ce psihologia numește reorganizare a cognițiilor și acest lucru necesită timp, un timp de cel puțin 6 luni de cunoaștere a ta, învățare și adaptare la noul stil de viață, necesar din punct de vedere al unei bune funcționari sau al unei funcționari în parametrii de sănătate ai propriului organism.
Eu personal nu cred în ideea de dietă nepotrivită – mai ales dacă ești un profesionist în sfera ta de activitate, tu, cel ce o recomanzi -, ci mai degrabă în rigiditatea de a adopta un anume stil de viață din partea pacientului tău, iar asta necesită îmblânzirea, în timp, a relației medic-pacient și ”îmblânzirea” pacientului pentru a putea să înțeleagă și să accepte noul stil de viață, acolo unde se va putea, sau verificare, dacă situația în care se află pacientul la momentul sosirii în cabinet nu necesită și altfel de reglaje fine, dacă nu e vorba de comportament alimentar învățat în timp, de care greu te debarasezi, sau dacă situația în care se află pacientul nu necesită de fapt o abordare psihologică per primam.
Sunt, deopotrivă, și cazuri ce necesită schimbarea specialistului, care poate va ști să îți vorbească într-o modalitate în care tu să îl auzi sau, pentru anumite categorii de persoane, este nevoie de mai mult timp pentru a auzi cu adevărat ceea ce specialistul a recomandat per primam, este nevoie de diferite experiențe prin care pacientul va trece până când va poseda flexibilitate în a face alegerile potrivite…
Pentru fiecare dintre noi sunt până la urmă momente din viață prin care trecem și doar anumite momente oportune pentru deschiderea unor ferestre mentale și auditive cu înțelegerea mesajului transmis din exterior.
Ce se întâmplă cu organismul nostru atunci când încercăm noi experiențe culinare, când călătorim în zone îndepărtate și ne adaptăm locului, în sensul că adoptăm bucătăria țării respective, uneori radical diferită de a noastră? De exemplu, bucătăria indiană, chineză sau japoneză, ca să dau doar câteva exemple…
Cum ne impactează asta? E de bine, e de rău? Ar trebui să căutăm să mâncăm ”ca acasă”?
Răspunsul, aici, este unul complex: aș spune că per primam câștigăm cultură culinară, iar apoi, în plan secundar, dar și concomitent, creștem biodiversitatea microbiomului nostru intestinal – adică totalitatea bacteriilor care ne populează intestinul.
Întrebarea care se pune aici este însă alta: facem sau nu facem față acestei noi culturi culinare? Răspunsul este următorul: totul depinde de cât de sănătos ne-a fost microbiomul înainte de a pleca în această excursie, de tulburările de absorbție și digestie preexistente, de moștenirile genetice (strămoși de-ai noștri care au mai fost în acele țări, unde au stat un timp îndelungat, ceea ce face ca în timp să se fi dezvoltat la aceștia un metagenom specific și posibil să ne fi transmis o mai bună adaptare la anumite alimente, din afara țării în care trăim noi la ora actuală – evident, totul depinzând și de momentul în care strămoșii noștri au câștigat acea biodiversitate bacteriană intestinală, pentru a ne-o putea cu adevărat transmite – ceea ce nu se va întâmpla dacă aceasta biodiversitate a apărut după concepția noastră și în absența prezenței noastre, ca și copil, în acele țări, anterior) și de capacitatea noastră mentală de a accepta noul – ca formă, ca structură, ca gust, ca impact asupra organismului.
Așadar, pentru unii poate fi benefică această cultură culinară, care vine la pachet cu cunoașterea țării pe care o vizităm și asta înseamnă că aceste persoane au un câștig din multe puncte de vedere și sunt sau se vor simți privilegiate prin experiența dobândită.
Sau, pentru alții, poate fi un exemplu de ”E necesar să aflu mai multe despre mine medical și/ sau psihologic înainte de a pleca într-o astfel de țară”. Sau poate fi un exemplu de ”A fost frumos, dar nu aș mai încerca a doua oară…”
O altă situație care apare – în vacanțe, în călătoriile pe care le facem se poate întâmpla să mâncăm mult fast-food sau să amestecăm multe alimente… Care sunt consecințele, ce probleme pot apărea?
Pot apărea tulburări de digestie și modificări temporare ale unor parametri biologici, vom observa dacă vom avea curiozitatea să îi verificăm sau dacă este imperios necesar să îi verificăm din cauza unei degradări acute, bruște, suferite în starea noastră de sănătate, ce necesită intervenție medicală de urgență.
Vestea bună este că acest lucru nu va fi ceva a la longue dacă este corect și eficient tratat și dacă nu vom continua și la întoarcerea acasă comportamentul alimentar de vacanță.
Diareea călătorului – îi e atribuită, iată, prin definiție, lui, călătorului… Cum, de la ce apare și cum facem să o prevenim sau, dacă nu am reușit, să o tratăm cu succes, rapid?
Diareea călătorului vine tocmai ca impact al unui dezechilibru preexistent al microbiomului nostru intestinal, care reacționează în raport cu noul stil de viață adoptat, sau poate apărea ca urmare a unei toxiinfecții alimentare datorate unor preparate contaminate cu o anumită bacterie: se știe aici de diareile cu Salmonella, diareile cu stafilococ, Shigella, care vor avea rezolvare prin implicarea de urgență a medicului în terapia pacientului.
Sunt diarei însă care necesită doar măsuri suportive, mai exact nu necesită antibioterapie, dar acele diarei nu sunt datorate unor contaminări bacteriene ca cele enunțate mai sus. În aceste cazuri, probioticele/ prebioticele specifice și, în funcție de caz – atunci când există și vărsături asociate sau un număr crescut de scaune diareice, asocierea cu sărurile de rehidratare orala, enzimele digestive, hidratarea pacientului și un regim alimentar pe perioadă scurtă, până la normalizarea scaunului, sunt măsuri suficient de urmat.
La polul opus, alții au probleme cu constipația atunci când pleacă de acasă, odată ajunși în vacanță, și se poate întâmpla ca adaptarea la noul loc să dureze. Cum facem să o prevenim?
Cel mai ușor, în aceste cazuri, este să sfătuim pacientul să aibă la el un pachețel cu fibre alimentare solubile în apă. Există în cadrul farmaciilor astfel de preparate, dar recomandabil este a se cere sfatul medicului de familie sau al medicului nutriționist sau al nutriționist-dieteticianului, care cunoaște pacientul și este în măsură să îi recomande produsele potrivite lui.
Acest pachețel cu fibre alimentare solubile trebuie consumat de 1-2 ori pe zi, în funcție de durata pe care a avut-o călătoria ce a presupus o poziție șezândă timp de mai multe ore, fără mișcare asociată sau cu mișcare minimă, la care se vor asocia măsuri ce vizează aportul hidric corespunzător – adus din apă, limonadă, supă sau ciorbă, acolo unde este posibil, ceaiuri de plante, iaurturi – e foarte importanta prezența lor, consum de pâine integrală sau bogată în fibre, dacă este posibil și nu există intoleranțe asociate, iar la sosirea în noua locație – consum de legume și fructe crude, bine spălate, asociat meselor de peste zi, plus mișcare.
Prebiotice, probiotice, enzime, vitamine, minerale, există nenumărate produse și mixuri pe piață, pentru susținerea sănătății sistemului digestiv, pentru creșterea imunității, sunt multe beneficiile enumerate… Considerați că e cazul să consumăm așa ceva, să ne suplimentăm dieta cu astfel de produse înainte sau în timpul unei călătorii?
Ajută ele dacă, spre exemplu, ne știm mai sensibili sau vrem să contracarăm stările de oboseală care pot apărea într-o călătorie mai lungă, când schimbăm fusul orar, dormim mai puțin poate, mâncăm diferit… ?
Consider că este necesar să fim atenți la cantitatea de alimente și la calitatea acestora, în primul rând, în timpul unei vacanțe, ceea ce presupune din start ascuțirea simțurilor de care noi dispunem: văz, miros, simț tactil, acolo unde este cazul. Practic, ceea ce spun eu aici nu este o noutate sau este practic principiul de bază într-o alimentație conștientă pentru sănătate, pe care ar trebui să o practicăm zi de zi atunci când ne facem alegerile alimentare, oriunde ne-am afla.
Sunt de acord că avem pe piața suplimentelor alimentare multe produse benefice, de ajutor în viața noastră de zi cu zi.
Vitaminele și mineralele, ca și pre și probioticele, plus enzimele digestive, pot face parte cu siguranță din kitul nostru de vacanță, însă doar dacă ele vor fi recomandate de specialist și doar dacă este cazul. Asta înseamnă să trecem printr-un cabinet medical cu mult timp înainte de a pleca într-o excursie, dar și chiar înainte de excursie, pentru a primi indicațiile necesare pentru kitul de vacanță pe care să îl avem la noi, în funcție de specificul fiecărei familii în parte. Eu numesc asta o bună relație medic-pacient, ce presupune o bună cunoaștere reciprocă, care îți dă încredere ție ca persoana că faci alegerile potrivite pentru familia ta și medicului îi dă posibilitatea să facă recomandări în cunoștință de cauză.
Ce nu ar trebui să ne lipsească din bagaje atunci când călătorim, ce ar trebui să conțină kitul nostru medical de vacanță?
Vorbind strict medical și gândindu-mă la ce nu mi-ar plăcea să lipsească din kitul de vacanță ar fi: un mini săpun lichid sau solid, apă de băut, care în cazul unei răniri poate fi folosită și pentru spălarea imediată cu apă și săpun a locului, soluțiile de betadină, pentru a putea face o dezinfecție corectă, cât și apa oxigenată, fașă sterilă, leucoplast rezistent la apă sau leucoplast cu rivanol – deși rănile se vindecă cel mai bine la aer. În cazul unor incidente de genul ne-au rănit pantofii și nu putem să suportăm nimic care atinge acea zonă, leucoplastul cu rivanol poate fi o soluție pe perioada zilei, dar locul trebuie spălat și dezinfectat din nou când ajungem în casă și lăsat apoi la aer.
Revenind la kitul de vacanță, mai avem nevoie de săruri de rehidratare orală, sau există astăzi pe piață astfel de săruri cu probiotice asociate, un set de enzime digestive, utile în cazul unor tulburări de digestie soldate cu diaree și vărsătură, antitermice, utile în condițiile în care fie apare un episod viral sau bacterian ce necesită antitermic, fie nu am fost atenți și ne-am ales cu o insolație.
Apoi, sunt cremele de protecție solară, pălăriile de soare – dacă excursiile noastre se desfășoară în anotimp însorit sau în zone unde este mai mereu soare, un urodezinfectant, sau mai bine spus un supliment pe bază de merișoare și D-manoză care preîntâmpină apariția infecțiilor joase de tract urinar, la adulții cu o astfel de predispoziție și care nu se hidratează corespunzător pe drum, având o panică excesivă de a merge la toaletele de pe drum sau care nu se hidratează de teama opririlor foarte dese – am auzit multe astfel de cazuri, se referă la cei care efectuează de obicei călătorii cu mașina pe distanțe lungi; pliculețe cu fibre digestive, pentru cei cu constipația călătorului, o cremă pe bază de uree, pentru cei cu predispoziție de a face bătături sângerânde la nivel de talpă, evident cu recomandarea medicului specialist dermatolog.
Mai sunt utile magneziul și calciul, sau un produs care aduce aport de minerale, pentru cei care exagerează cu exercițiul fizic sau înotul în anumite zile și se expun și la temperaturi extreme – aspect care evident nu este de dorit, dar fiecare familie își cunoaște membrii ei și comportamentele acestora și, decât să își strice vacanța, este preferabil să aibă la ei anumite preparate care să îi ajute, administrate în astfel de zile plus 1-2 zile după un astfel de exces.
De asemenea, nu trebuie omise preparatele, suplimente sau medicamente, pe care persoana le ia zi de zi – practic reprezintă rutina pentru menținerea unei stări de sănătate în parametrii normali la un pacient cu o boală cronica sau cu o situație în care există anumite deficite micronutriționale, care există în rutină la recomandarea unui medic specialist.
***
Dr. Raluca Pavlișan este medic specialist Medicină de Urgență și psihoterapeut sistemic autonom de cuplu și familie, cu master în Nutriție Clinică și Comunitară, Competență în Consilierea Nutrigenetică și Microbiota Intestinală, precum și Competență în Planificare Familială și Contracepție.