Este unul dintre cei mai vechi și cei mai activi vulcani din lume – despre Stromboli și insula cu același nume din Sudul Italiei vă povestesc astăzi. Despre o vacanță în care am admirat spectacolul incandescent al naturii, un vulcan care erupe, și în care am adunat pietricele sticloase de pe plaje negre, despre cum stă timpul în loc acolo și despre plăcerile simple ale vieții.
I se spune „Farul Mediteranei” tocmai pentru că erupe în mod continuu, activitatea vulcanică este constantă, și în trecut reprezenta un reper pentru navigatori.
Stromboli, cu vulcanul care scuipă foc și aruncă cenușǎ, e un loc magic și sălbatic de vizitat. Iar la magie contribuie, dincolo de peisajul ieșit din comun – nu în fiecare zi ai ocazia să vezi un vulcan care erupe – intimitatea asta complice pe care o creează locul în rândul oamenilor, vizitatorilor și puținilor locuitori ai insulei. De exemplu, seara, la lăsatul întunericului, când străzile înguste încep să se cufunde în întuneric, pentru că nu sunt iluminate, și te saluți, la lumina lanternei sau telefonului, cu cei care au fost sǎ vadă vulcanul de pe mare, care se întorc de la trekking sau de la un pește bun, de la cinǎ.
Stromboli este o insulă situată în nordul Siciliei, în Marea Tireniană, și face parte din arhipelagul Insulelor Eoliene, insulele vântului, șapte la număr: Lipari, cea mai mare dintre ele, Panarea, Vulcano, Salina, Stromboli, Filicudi și Alicudi.
Poți ajunge acolo cu feribotul din Milazzo, din nordul Siciliei, cum am făcut noi, sau din alte câteva orașe ale Italiei.
Vulcanul este principala atracție a insulei, alături de plajele cu nisip negru. Noi am fost cu barca pe mare sǎ vedem cum erupe vulcanul seara – este un spectacol și o trǎire unicǎ sǎ vezi “la sciara del fuoco” sau panta vulcanică, cea care coboară din crater. Prin această depresiune se scurge spre mare râul de lavă, atunci când vulcanul erupe și creează acest spectacol incandescent în noapte. Stai în beznă, doar sub cerul plin de stele, pentru că nu este poluare luminoasă în zonă și asta este deja minunat, și aștepți să înceapă spectacolul naturii alǎturi de necunoscuți, în liniștea spartă doar de vreun ciocnit de pahar – ghidul nostru ne-a servit cu un Zibibbo, un vin licoros cu gust inconfundabil -, de chicoteli și multe wow-uri atunci când vulcanul începe să-și facă “numărul” și se aprinde!
Tot ghidul de pe barcă ne-a spus că Stromboli e un vulcan liniștit: se descarcă periodic, îl vezi și îl auzi – l-am auzit și noi, sunetele pe care le scoate sunt similare unor tunete, și că n-ai de ce să te temi, față de insula Panarea, de exemplu, din apropiere, unde s-a înregistrat activitate vulcanică sub apă. Regula omului era următoarea: nu trebuie să îți fie teamă de vulcan, nu mergi sus să îl deranjezi, îl respecți, iar dacă se întâmplă să aibă loc o erupție mai serioasă, cum au mai fost, cel mai important este să fii atent în ce direcție bate vântul, să respecți indicatoarele pe care le întâlnești la tot pasul și recomandările primite. Brava în fața vulcanului, povestind relaxat cum a fost la cel mai recent episod intens, dar și ce urme a lăsat acesta.
În trecut aici au avut loc și erupții puternice – cele mai grave în 1919 și 1930, când mulți locuitori au abandonat insula, iar în perioada recentă, în 2003, 2007, 2019, 2021-2022 (vezi imaginile spectaculoase de pe La Repubblica), până spre vremurile noastre. Manifestările? Explozii, fluxuri de lavă care țâșnesc din crater la sute de metri înălțime și se scurg apoi spre mare, lapili – fragmente de lavă ca niște pietricele, nori de cenușă, cutremure, alunecări de teren și chiar tsunamiuri.
Activitatea constantă a acestui vulcan a și dus la catalogarea acestui tip de activitate ca fiind „stromboliană” în lumea vulcanologilor atunci când vorbesc la modul general despre vulcani cu manifestări similare. Iar atunci când erupțiile sunt mai puternice se vorbește despre activitate paroxistică sau paroxisme.
Plajele din Stromboli sunt negre, vulcanice, cu nisip fin și pietricele rotunjite și sticloase, verzi, galbene și maronii. Există mai multe plaje mici, intime, iar lumea face baie și în zona portului.
Vacanța aici e ca o întoarcere în timp, la liniște și viața simplă. Pe insulă nu sunt autovehicule, de altfel străzile sunt foarte înguste, se circulă doar pe jos și cu Piaggio Ape, celebrele mașinuțe italiene cu trei roți și deschise. O au în dotare inclusiv carabinierii.
Bucătăria locului este minunată și aici am o recomandare, pentru pește și magnificele prǎjituri cu migdale: restaurantul „Ritrovo Ingrid”, din piața centrală – Piazza San Vincenzo, de vizavi de bisericǎ, cu vedere la mare. Am încercat prăjiturile cu migdale în diferite locuri din Italia, sunt un dulce tipic, nu eram neapărat o fanǎ, dar nicicare nu se compară cu cele din Stromboli. Cu portocale, cu ciocolată sau cu capere – da, ați auzit bine -, moi și parfumate, ți se topesc în gură. Am aflat apoi de la cei care se ocupă de local că au fost inclusiv premiate în competiții de profil.
Un alt fel de mâncare tipic, de încercat, sunt spaghetele „alla Strombolana”, cu anșoa, usturoi, roșii, ardei picanți și, după unele rețete, cu ton.
Există și o pizza care se numește Stromboli – este o pizza-ruladă, umplută cu salam, anșoa, brânzeturi și sos roșu, dar care s-a născut într-un restaurant italian din America, pe vremea când făcea furori în lume filmul lui Roberto Rossellini cu Ingrid Bergman – „Stromboli, Terra di Dio”, și povestea lor de dragoste explozivă, una dintre cele mai celebre în lumea filmului.
Nu este singura peliculă care s-a turnat pe insulă, iar în Stromboli există inclusiv un muzeul al cinematografiei. Din păcate, asta a creat și necazuri în trecut pentru localnici. O localnică ne-a povestit că, în 2022, când în Stromboli s-a turnat o altă producție cinematografică, care avea în scenariu și un incendiu, focul a scǎpat de sub control și s-a pârjolit o bună parte din insulă, filmările s-au lăsat cu distrugeri importante și acuze de dezastru ambiental. Au fost afectate peste 200 de hectare de vegetație, ceea ce face ca acum oamenii să se confrunte cu mari probleme atunci când plouă. Culmea, era un film despre… protecția civilă.
Dacă ajungeți aici, puteți vizita și satul Ginostra din apropiere și, de pe barcă, puteți vedea Strombolicchio, o micuță insulă de origine vulcanică, care are în vârf un far alimentat cu energie solară, care datează de la 1925.
Oamenii locului sunt prietenoși și dornici să stea cu tine la povești. Insula are aproximativ 450 de locuitori.
În ceea ce privește cazarea, noi am ales un hotel în apropiere de plajǎ. Nu l-aș recomanda pentru că, deși cu un potențial enorm, pǎrea cvasi-pǎrǎsit. Mirosul din cameră mi-a adus însă aminte de vacanțele de vară petrecute în casa bunicii din Bucovina, unde dormeam în ”cas’ cea mare”, cum îi spuneam noi, adică în camera de oaspeți care se deschidea de câteva ori pe an, atunci când veneau nepoții de departe, cu pat înalt și poze alb-negru pe pereți. Și unde mirosea la fel, cu vreo 30 de ani înainte. Soțului meu, austeritatea locului i-a amintit de școala catolică.
Tot în Italia, în Sicilia, se află și cel mai activ vulcan din Europa, Etna. Iar câteodată, se întâmplă și ca cei doi vulcani, Stromboli și Etna, să erupă la sincron, cum a fost în iulie 2024. Dar, despre cum este să te plimbi pe marginea craterelor, pe Etna, cu altă ocazie…
