Un avion-jucărie cu pedale, construit din bucățile unui avion militar adevărat, o tricicletă-căluț pe care pedalezi cu mâinile, păpuși din porțelan cu păr natural, mașini de cusut adevărate pentru fetițe, un joc de la 1700, perne brodate cu povești – sunt doar câteva dintre comorile pe care le-am descoperit în Piemonte, la Muzeul Jucăriilor din Bra. Micul oraș a devenit cunoscut în toată Italia și în lume pentru că de aici a pornit mișcarea Slow Food. Puțini turiști știu însă că aici se află și unul dintre cele mai interesante muzee dedicate copilăriei din Nordul Italiei.
Muzeul însuși este o comoară ascunsă – o colecție privată găzduită în câteva cămăruțe de la primul etaj al bibliotecii civice. Te întrebi întâi dacă ai nimerit bine, dacă sigur aici este muzeul despre care ai auzit, dar când pășești în interior ți se deschide o altă lume. O lume a jucăriilor și jocurilor care au călătorit prin timp, a poveștilor magice și a meșteșugarilor care au dat frâu liber fanteziei.
Totul a început… aproape în joacă – așa se și numește colecția, „Quasi per Gioco”, din pasiunea pentru jucării a unui anticar italian, Michele Chiesa, care a ajuns în timp să adune, alături de fiul său Giovanni, colecția care poate fi văzută astăzi, încredințată primǎriei.
Colecția cuprinde peste o mie de obiecte, de la produse artizanale sau industriale, la jucării realizate în mediul familial, multe rare și valoroase, dar și jucării populare, scaune pentru copii, cărți, afișe, fotografii vechi și benzi desenate.
Muzeul este împărțit pe zone tematice: Prima copilărie, Păpușile, Școala, Jocurile băieților, Avioane și vehicule cu pedale, Teatre de păpuși și marionete. Ne-am bucurat de o vizită ghidată la care am avut norocul să participăm doar noi, am putut vedea cum funcționează multe jucării și mai ales am avut ocazia să aflăm mai multe despre istoria și rolul lor. Da, pentru că unele jucării aveau un alt rol decât cel la care ne-am gândi astăzi – de exemplu, bucătăriile, oalele, serviciile de masă și micile mașini de cusut sau fierul de călcat în miniatură erau menite să le ”educe” pe fetițe să devină gospodine desăvârșite, soții și mame bune. Fetițele coseau de-adevăratele, alături de mame.
Printre zecile de păpuși din secolele XIX și XX expuse aici se află cele franțuzești, celebre și foarte valoroase, produse de firmele Jumeau și Steiner, îmbrăcate în țesături fine și cu păr natural, sau cele italiene produse de Lenci din Torino, din fetru pictat manual și îmbrăcate în organza, cele realizate de Furga și Golia. Multe erau însă de admirat, și mai puțin de jucat…
„În trecut, puținele jucării existente erau realizate de părinți sau chiar de copii, din materiale recuperate. În familiile înstărite, copiii primeau în dar jucării confecționate de meșteri pricepuți, însă nu se puteau juca în voie cu ele, erau delicate și costisitoare. Pe atunci, copilul era considerat doar o ființă în creștere, care trebuia să se conformeze regulilor stabilite de adulți, iar jocul era privit ca inutil. Abia de la mijlocul secolului al XIX-lea a început să se vorbească despre joc și jucării ca elemente necesare dezvoltării intelectuale a copilului, căruia i se recunoșteau propriile nevoi, fantezii și aspirații. Au apărut astfel numeroase ateliere artizanale de jucării, în special de păpuși și soldăței, care produceau puține exemplare, dar foarte valoroase, din lemn, metal, carton presat, stofă și porțelan.
Odată cu noile tehnologii și schimbarea gusturilor, multe dintre aceste ateliere s-au dezvoltat și au devenit, între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, adevărate industrii. Acestea au experimentat materiale noi (…) Produse în cantități mari și ușor de găsit în magazine, târguri și piețe, avioanele colorate, trenulețele, soldățeii, automobilele, păpușile, animalele și personajele din basme au cucerit rapid copiii și familiile.
După cel de-Al Doilea Război Mondial și până în anii 1960, jucăriile din tablă și celuloid au cunoscut încă o perioadă de mare succes, fiind apoi înlocuite de un material nou și mai ieftin: plasticul” – cam așa sună, pe scurt, istoria jucăriilor, prezentată de reprezentanții muzeului.
Vizitatorii pot și să pășească într-o sală de clasă de la începutul secolului al XX-lea și pot vedea cum arătau o bancă de-odinioară, cu locașul său pentru călimară, caietele, penarele, coșurile pentru gustări ale elevilor și chiar… nuiaua învățătoarei. M-a impresionat să văd caietele vechi de la începutul anilor 1900, cu un scris de mână perfect și desene la fel de frumoase și m-am gândit cu o oarecare amărăciune că mulți dintre noi nu mai (știm să) scriem astăzi.
Sala albastră, cu mijloace de zbor și vehicule pe roți, este poate cea mai spectaculoasă. A fost impresionant să vedem avionul suspendat prins cu cabluri de oțel, despre care ghida noastră Camilla ne-a povestit că a fost construit de un meșter ingenios pentru fiul său, folosind piese recuperate de la un avion militar adevărat.
În aceeași sală am văzut tricicluri din fier sau din lemn, velocipede, diferite vehicule precursoare ale mașinuțelor cu pedale. Am aflat că triciclurile, folosite încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, erau comandate de părinți înstăriți unor meșteri specializați în construirea de căruțe.
Primele mașinuțe cu pedale pentru copii au apărut, asemenea automobilelor reale, la începutul anilor 1900. Erau realizate artizanal, cu șasiu metalic, caroserie din lemn și roți cu spițe, uneori acoperite cu cauciuc. Odată cu apariția primelor fabrici specializate – în Italia, celebra firmă Giordani -, au fost produse modele îmbunătățite cu numeroase accesorii, în diferite culori și mult mai frumoase din punct de vedere estetic. La muzeul din Bra poate fi admirată și o replică adaptată pentru copii a unui monopost Ferrari din anii 50, asemenea celui pilotat de campionul argentinian Juan Manuel Fangio, jucărie produsă de compania Giordani. Este una dintre atracțiile muzeului și un obiect de cult pentru colecționari.
„Începând cu anii 1960, apariția plasticului, a PVC-ului și a fibrei de sticlă a redus costurile de producție ale mașinuțelor cu pedale, însă și calitatea lor a avut de suferit. Acestea au devenit mai răspândite, până când au fost înlocuite treptat de modernele mașinuțe electrice pentru copii”, amintesc reprezentanții muzeului.
Din colecție nu lipsesc nici trenulețele, soldățeii, bărcile, celebrele seturi de construcție mecanică Meccano sau jocurile de societate.
Cel mai vechi joc din colecția muzeului datează de la finele anilor 1700: Jocul Pelegrinilor.
Am văzut apoi mici teatre artizanale, păpuși și marionete, dar și benzi desenate istorice. Fetița mea a fost încântată să vadă primele apariții ale lui Mickey Mouse, sau Topolino, cum îi spun italienii celebrului șoricel.
Muzeul Jucǎriilor din Bra este un loc special și ar merita cu siguranță un spațiu distinct, numai al său, pentru a fi mai bine valorizat și dezvoltat, chiar dacă e și acesta parte din farmecul său – să fie descoperit.
Așa că, dacă aveți drum prin Regiunea Piemonte, treceți-l pe listǎ, pentru noi a fost o frumoasă surpriză!
Museo del Giocattolo Bra poate fi vizitat duminică între orele 10:00-12:30 și 15:00-18:30, iar în timpul săptămânii doar cu programare, între orele 16:00-18:30. Programul diferă pentru grupuri și școli, care pot participa la vizite ghidate ludice și ateliere.
